Crezi, că băieții slabi nu se supără, atunci când tu îi numești „slăbănog” sau „piele și oase”? De fapt, pentru ei este chiar mai ofensator, decât pentru cei grași cuvântul „grasule”. Lou Schuler povestește despre modul în care slăbiciunea sa nu îl lasă să trăiască normal.

Încă din copilărie mă numeau permanent. Când părinții mi-au cadonat primul meu ceas, cei cunoscuți mă numeau slăbănog, pentru că î purtam aproape la umăr. Când mergeam la piscină, mă numeau scândură de spălat rufe, deoarece coastele mele puteau fi ușor numărate. Toată lumea știe, că copiii pot fi cruzi. În căutarea locului său în ierarhia socială, ei caută și exploatează punctele slabe ale altora. Dar, când punctul tău slab este slăbiciunea ta, în sensul literal, tu nimerești într-un iad cu totul diferit.

Adulții, care nu tachinează niciodată copiii grași, îți indică, fără probleme, la faptul, cât de slab ești tu. Se leagă de tine și își bat joc băieții, care au dispoziție proastă, și te refuză fetele, care au o dispoziție bună. Acest lucru este parțial programat de biologie. Noi apreciem în mod instinctiv ceilalți bărbați din jurul nostru și dăm mai mult spațiu celor mai mari puternici, și mai puțin spațiu pentru cei arată mici și slabi.

De asemenea, noi înțelegem, că alți bărbați ne apreciază pe noi. Un bărbat mediu vede o imagine mixtă: unii sunt mai mari decât el, alții mai mici. Însă, dacă ești slab, aproape toți din jurul tău vor avea avantaj. Chiar și băieții cu un exces de greutate evident, vor vedea în tine un obiect de râs.

Regulile de atractivitate

N-am știut, că femeile apreciază înfățișarea mea nu așa, cum eu singur și alți bărbați. Pentru ele, sunt mai importante proporțiile, nu dimensiunea: un studiu publicat în 2008, în Archives of Sexual Behavior Study a constatat, că femeile sunt mai atrase de băieții, care au umeri de 1,6 ori mai mari decât talia. Și, după cum susțin autorii studiului, această atitudine a fost deosebit de evidentă în cazul bărbaților cu un indice de masă corporală mic – 20-21. Pentru un tip cu o înălțime de 178 cm, așa cum am eu, este de numai 66 kg. Asta e puțin. Am început să merg la sala de forță, pentru a adăuga cât mai multă masă musculară. Cu toate acestea, eu totuși arătam mai mic decât îmi doream eu. În mod ironic, totul s-a schimbat, când am venit să lucrez într-o revistă despre fitness.

Mai bine puțin și sănătos

Faptul că scriam articole despre antrenamentele de forță a avut două consecințe serioase: am învățat cele mai eficiente metode de a construi mușchii și toată ziua stăteam așezat la locul meu de muncă. În combinație cu metabolismul încetinit a unui bărbat sub 40 de ani, înțelegeți singuri, am început să adaug în greutate. Multă greutate. La un moment dat aveam deja 90 kg. Nimeni nu mă mai numea slab, și un oarecare timp eram în culmea fericirii. Conform standardelor, eu așa și nu am mai devenit puternic sau mare, dar eram mai puternic și mai mare, decât la începutul antrenamentelor.

Dar, nu a trecut prea mult timp și am început să simt efectele negative din cauza că m-am îngrășat. Eu nu întineream, eram foarte ocupat, din ce în ce mai puțin timp dedicam antrenamentelor și din ce în ce mai des obțineam diferite leziuni. Toate acestea aveau efect asupra taliei mele. În năzuința mea de a nu mai fi slab, m-am făcut gras. Am început să realizez, că un corp mare, ca o casă mare, la care visam încă din copilărie, necesită mai mult combustibil. Mai multe reparații. Se pot întâmpla mai multe probleme, iar la vârsta medie este mai dificil de a le rezolva.

Așa că am început din nou să pierd în greutate. Am slăbit până la 80 kg. După decenii de luptă pentru fiecare kilogram, îmi era foarte dificil de a păstra greutatea. Și mai greu era să nu adaug grăsime. Atunci și am acceptat soarta mea de a fi slab. Atâta timp, cât fac orice mișcări cu ușurință și mă simt într-o formă bună, totul este bine. Astăzi nu-mi amintesc ultima oară, când cineva m-a numit slăbănog. Chiar dacă cineva și m-a numit, asta a fost mai mult ca un compliment. Dar eu nu sunt sigur, că aș putea să o primesc ca un compliment. Pentru mine, a fost întotdeauna un cuvânt supărător. Cu acest cuvânt sunt legate prea multe amintiri neplăcute.